Informații tehnice

9. Rezistența de curgere

Rezistența ohmică a izolației este indicatorul paralel al rezistenței față de rezistența măsurată și care în final determină scăderea indicațiilor temperaturii. La producția și utilizarea termorezistențelor trebuie acordată o atenție deosebită asigurării unei rezistențe corespunzător de mari a izolației între conductori și carcasa de protecție a senzorului, precum și între conductorii respectivi. Norma DIN EN 60751 cere ca rezistența ohmică a izolației care trebuie atinsă, să fie măsurată la temperatura camerei (15°C – 35°C) la o tensiune fixă (10 – 100 V) la umiditate relativă a aerului <80%, și să fie de minimum 100 ohmi.

Deoarece odată cu creșterea temperaturii scade rezistența ohmică a izolației, în funcție de temperatură, rezistența izolației de asemenea a fost definită în norme. Măsurătoarea trebuie făcută la maxim 10 V curent continuu între toți conductorii și tubul de protecție. Este necesar să se asigure următoarele rezistențe minime ale izolației:

Temperatura maximă admisă în °C Rezistenţa minimă a izolaţiei în MΩ
100 - 300 10
301 - 500 2
501 - 800 0,5

Tab. 2 Rezistențele maxime ale izolației

Scăderea rezistenței ohmice a izolației sunt cauzat, printre altele de:

  • Umiditatea materialelor de izolație
  • Evaporarea materialelor conductoare,
  • Conductibilitatea (conducția) materialelor de izolație.